„Jubileul” se înscrie prin natura comicului specific în vasta creație dramaturgică a lui A.P. Cehov. Andrei Andreevici, președintele băncii, se pregatește pentru aniversarea a 15 ani de când a preluat conducerea instituției, numai că Raportul anual nu este încă finalizat, Kuzma Nicolaevici, contabilul bancii, încercând să-i dea ultimele retușuri înainte de sosirea Delegației Membrilor Consiliului Director. Însă, deși simple, lucrurile, sunt pe cale de a se complica… toate acestea având o singură cauză…banii.
“Șipucin – un om modern al zilelor noastre, care are nenumărate scopuri nobile în viață: să facă cât mai mulți bani, să iubească și să fie iubit de cât mai multe femei, să aibă o carieră și să fie apreciat indiferent de meritele avute.” Axel Moustache

“Vitalitatea și verdețea Tatianei ocupă prea mult din ființa ei pentru a mai rămâne loc de alte profunzimi ale sufletului. Bucuriile ei sunt simple, la fel și tristețile, trăite puternic. Pentru mine, ea vine cu lecția vieții trăite ușor, deasupra problemelor prea detaliate, care pur și simplu o plictisesc. Ea colorează un spațiu cu cifre, rapoarte și hârtii, un spațiu care are atâta nevoie de ea!” Maria Teișanu

“Cehov ni-l înfățișează pe Hirin ca fiind plăsmuit dintr-un aluat al deadline-urilor stresante și al nevrozelor, al ipohondriei, al isteriei și al războaielor familiale. Nici nu ar putea fi altfel în lumea șefilor lipsiți de empatie, ba chiar sadici pe alocuri, a intrușilor care parcă vorbesc altă limbă sau a muierilor care-l cicălesc și îl agasează și care – nu-i așa? – sunt originea tuturor relelor. Deh, încă nu se născuse conceptul de Corectitudine Politică…” Pavel Bârsan
“Nastasia Feodorovna Mertciutkina este tipologia soției principiale ce-și revendică drepturile unui statut social atemporal și mereu retoric, „Dar cu banii cum ramâne?” Mereu în acțiune luând decizii sub impuls, reușește să răstoarne situațiile în favoarea ei! Pentru mine Merciutkina este femeia ce-și poartă cu demnitate singurătatea și înstrăinarea Sinelui autentic într-o lume a bărbaților așezați confortabil politic pe scara puterii efemere!” Magda Condurache

“O tipologie stereotipică, dar unică în maniera ei… reușește să capteze atenția directorului bancii, încercând totodată să păstreze discreția vis a vis de relația lor. Cu scopul de a se împlini pe plan financiar pentru a nu duce lipsurile copilăriei sale, tânăra secretară acționează în consecință și își asigură firea submisivă.” Ioana Bălan